PR is art

24 aprilie 2008
Scena… Ecrane… Lumini… Ruleaza… Teatru… Film…
Am asistat ieri la editia PR Tea pe tema PR-ul cultural. Invitata a fost PR managerul Teatrului National, Claudia Cirlig, iar in sala s-a aflat si PR managerul  Green Hours . Personal, nu-mi pusesem niciodata problema ca teatrul sau filmele ar avea nevoie de PR, avand in vedere ca sunt evenimente in sine, care atrag oricum lumea si in fond credeam ca oamenii sunt avizi dupa cultura. GRESIT!! Teatrul si cinema-ul au nevoie de PR, la fel cum oamenii au nevoie de cultura. Din cate ne povestea dna Cirlig, in ultimii ani situatia teatrului romanesc a inceput sa se imbunatateasca, mai ales in capitala, in timp ce in teatrele din restul tarii criza este inca prezenta. Problema? Teatrele nu vorbesc de publicuri, ci de public, iar actorii se simt multumiti si fericiti daca in sala exista 2-3 persoane, considerand ca misiunea lor a fost implinita cu succes. Ce face PR-ul in acest sens? Dna Cirlig a propus pentru TNB un proiect prin care promite sa ii aduca pe tineri in salile de teatru. Cum? O combinatie de actori si regizori tineri, o piesa de zile mari, si muzica semnata Marius Moga . Mai mult, pentru ca actorii migreaza de la un teatru la altul, TNB a pregatit o expozitie de fotografii alb-negru ale actorilor teatrului national intitulata "Tomografii". Apoi, fly-ere concepute ca fotografii profesioniste si lista poate continua.
Se pare ca e datoria noastra sa reinviem cultura, sa o revigoram…Cum? PR-ul ar putea fi un raspuns…

Patriciu si conferintele OC

17 aprilie 2008
Mare eveniment, mari oameni, mari caractere. Am fost prezenti la conferintele OC.  Laboratoare de disectie, discutii aprinse, intrebari amuzante, stalciri de neologisme. Marti asteptam cu nerabdare cuvantarea domnului Dinu Patriciu despre ce inseamna pentru dansul CSR, despre ce face Rompetrol pentru societatea asta in afara de faptul ca imbogateste din cand in cand 2-3 norocosi.
Rumoare in sala. Domnul Dragos Dehelean ia cuvantul. Da, oameni buni,  Dinu Patriciu, care intotdeauna face ceea ce spune, un om admirabil si onorabil, a acceptat invitatia noastra la conferinte… Chiar in dimineata asta a luat avionul personal…(si acum toata sala se astepta sa urmeze: "pentru a ne onora cu prezenta la conferintele OC") … si a plecat urgent pentru a rezolva o chestiune de afaceri.
Sala: ????????!!!
A urmat o serie de dezbateri vagi, care ocoleau adevarata problema: CSR- adevar sau manipulare?. Concluzie: toata lumea ajuta mediul ! si cam atat.
Singura intrebare inteligenta a venit din sala si suna cam asa: Sa presupunem ca sunt o companie  care  polueaza   mediul constant. Fac insa o mare campanie pentru salvarea mediului, care nu dureaza vesnic, ci doar cateva luni. Se mai poate vorbi de CSR? Bravo! Ai castigat marele premiu : o carticica…
 

Cartonas Rosu!!!

14 aprilie 2008
Minutul 90. Intram in prelugiri…Echipa adversa isi schimba fundasul. Minutul 94. Arbitrul fluiera si ridica incruntat un cartonas rosu. Meci pierdut . Suporteri tristi… Echipa nu s-a calificat… Presa navaleste pe teren. Lumini, camere, intrebari… Dar oare arbitrul a urmarit cu atentie meciul!?… Din nefericire, de cand am intrat pe teren altceva i-a atras atentia, poate telefonul mobil pe care nu se indura sa-l lase din mana…poate domnisoarele dragute din peluza , poate era doar plictisit, poate ne trebuie mai mult antrenament .
Antrenorul echipei ma bate pe umar zambind… Am jucat binisor, la anu’ poate ne calificam! Atitudinea ma surprinde, pana atunci scuipase injuraturi printre dinti…

Punct. Sau nu?!

13 aprilie 2008
Nu suntem suparati.
Ba da. Suntem. Putin. Dezamagiti .
De noi mai mult. Si de toata tarasenia per total.
Nu criticam. Om fi noi de vina. :)
Competitie frumoasa…avem mai mult timp sa ne pregatim pentru anul viitor!
 

Cine-si roade unghiile?

7 aprilie 2008

Mda, maine incep prezentarile la Relatii Publice . Nu stiu altii cum sunt, dar noi, astia cu thickPR suntem … Nu va spunem cum suntem, va lasam sa muriti de dragul nostru de maine pana la finala, cand ne veti revedea
Pana atunci, unii dintre noi merg la facultate, altii sunt voluntari la festivalul de scurtmetraj NEXT (va zic din culise ca e fff tare!), altii participa la IMPACT Marketing School, altii stau acasa si fac strategii, altii isi rod unghiile, altii isi indreapta parul cu placa.
Da, campania noastra e tare, o vom prezenta bine si totul a fi roz, desi nu ne place deloc rozul.


Restul e tacere…

5 aprilie 2008
   

         Costume de epoca ancorate in atmosfera inceputului de secol XX, un Bucuresti pauperizat intr-o lume culturala in deplina expansiune si o poveste insolita despre cinematografie si inceputurile ei constituie doar cateva din coordonatele care definesc filmul " Restul e tacere", un alt succes remarcabil al regizorului Nae Caranfil . Lungmetrajul are o istorie lunga. Scenariul a fost scris in 1994, iar filmul a fost facut abia in 2007. Lansarea a fost pe 7 martie.

    

 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 

 

 

         Am avut ocazia sa vad filmul
la Hollywood Multiplex .
Norocul a facut sa gasesc locuri doar in randul al doilea, unde sistemul de sunet isi facea simtita prezenta. 2 ore jumate de istorie, umor si iubire neimplinita. Tanarul Grig, interpretat de actorul marius florea vizante vrea sa devina regizor de film. Intampina multe piedici, deoarece domeniul cinematografiei era unul tabu la inceputul secolului XX. In lumea culturala era perceput cu oroare si considerat lasciv. Batranul Leon, interpretat de actorul Ovidiu Niculescu , va finanta realizarea unui film despre razboiul de independenta. Tanarul Grig va avea astfel sansa de a-si evidentia talentul. Scenele care surprind realizarea filmului sunt impregnate cu umor si spirit de fronda. Grig da dispozitii, dar ele sunt de cele mai multe ori interpretate pe dos. 

        O scena importanta este aceea in care o cunoaste pe Emilia. Evenimentul are loc intr-un atelier de pictori. Imaginea este de o finete remarcabila. Ea sta neclintita pentru a fi imortalizata de un pictor. Este goala si il roaga pe Grig s-o stropeasca cu un pahar de apa rece. O va stropi, iar picurii de apa se vor scurge pe nurii ei. Imaginea paharului de apa va aparea de mai multe ori pe parcursul filmului, chiar si in asociere cu focul care va marca un moment dramatic. Emilia primeste un rol in filmul despre razboiul de independenta. Grig se indragosteste de ea, dar ea va avea o relatie cu un ofiter. Tanarul regizor va fi tradat de doua ori: atat ca regizor, de Leon, cat si ca barbat, de Emilia. Filmul se termina apoteotic. E un final imprevizibil cu nuante hamletiene. Cuvintele cu care se incheie sunt rostite cu o tonalitate inceata: " Restul e tacere". Sunetul se prelungeste parca in infinit. Restul e tot ce nu e finit.

       Inainte de a vedea filmul am participat la conferinta de presa de
la Cinema Pro
, la care au participat Ovidiu Niculescu, Nae Caranfil, Marius Florea Vizante, Nicu Mihoc si Siviu Biris. Au fost prezenti reprezentanti ai presei de
la Radio Romania
Actualitati, Cotidianul, Gandul, agentia de presa NewsIn si Teleenciclopedia. Conferinta a durat o ora si 45 de minute, timp in care Nae Caranfil a prezentat elemente ale realizarii filmului, iar jurnalistii au avut ocazia sa adreseze intrebari. A fost un eveniment PR de succes. Cel care a regizat "Filantropica" a incadrat filmul " Restul e tacere" ca " un moment de pura magie, in care se imbina ironia caragialiana cu elementele sobre de decor". Conferinta a avut loc pe 6 martie 2008, cu o zi inainte de lansarea oficiala a acestuia. Evenimentul a fost plasat strategic, iar comunicarea s-a desfasurat mai mult neoficial, pentru ca s-au starnit si rasete in randul jurnalistilor. Filmul " Restul e tacere" e un lungmetraj unde talentul lui Nae Caranfil si-a pus amprenta si in redactarea scenariului. Vizionare placuta!

 

 

 

 

         

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


uN singur nume, mai multe buze: Marius Balaci!

5 aprilie 2008
Cred ca bietul om sughite 20 din 24. Toata "sleahta" de copii comunicatori il pomenesc, macar o data pe zi. De exemplu: in bloguri ( Hey! Si m-a sunat M.Balaci! ), in convorbirile la telefon, in discutiile cu parintii ( Zi-mi si mie, maica, cine organizeaza Olimpiadele astea? Uite, mami, unu`, Marius balaci ii zice ), in discutiile mondene de pe hol ( I-am trimis azi un mail lu` M. Balaci sa-l intreb ceva ), etc etc…pana la "L-am cautat pe M. Balaci pe hi5!".
Concluzionez…draga domnule M.Balaci, tineti-va respiratia si inghititi in sec de 3 ori, asa va trece sughitul.
 

Peisaj de primavara

4 aprilie 2008
     Pentru ca nu sunt "capitalista" cum zicea admirabilul nostru Catavencu, am ocazia sa ma plimb cu trenul destul de des pe ruta Bucuresti-Ploiesti . Un peisaj urban, poate prea urban, se dezbraca in fata geamului prafuit de ani, de calatori, de nori. Un soare arde, apune sau rasare, luminand sau intunecand compartimentul, usurand sau ingreunand discutiile cu vecinii. Un nas simpatic, sau nu, iti cere fie bani, fie bilete si cateodata abonamente , urandu-ti "Drum bun! O zi buna" si alte politeturi devenite deja stereotipii de munca. Ma incapatanez sa privesc geamul. Dupa Chitila, peisajul devine dezolant. Paduri de hartii, recolte de pungi, monumente de plastic si cateva sticle sparte la usa carciumei din sat. Oamenii isi fac treburile prin curte, copiii joaca fotbal, caii mananca ambalaje de chipsuri si isi potolesc setea cu o sticla de Sprite. La o statie, vezi o masina "de colectie". Romanu’ nostru ar scoate ceva bani pe ea daca ar scoate-o la licitatie,la fier vechi . La gara de sud, un tren impodobit cu rugina ureaza calatorilor un calduros bun venit.
    Ajung acasa revoltata, trezita din amorteala indiferentei…Vreau sa reciclez… Duminica seara, revin in Bucuresti. Acelasi loc in compartiment , acelasi peisaj, aceeasi amorteala…

PR in imagini

4 aprilie 2008
 
 
Ce inseamna PR?     Sa vezi Ideea?
Sa comunici dincolo de cuvinte?          Sa iesi in fata?
 
Sa urci pe scena?   Sa tii mereu becul aprins?
    
 Sa ii tii mereu de mana pe ei (clienti, jurnalisti etc.)  ?                                                                                          Implementare,provocare sau inovare
 

Povestea unei zile pe nume 4 aprilie

4 aprilie 2008
     
     Ziua < a class=”xirtireh” href=”http://www.comunicatedepresa.ro/de” title=”de”>de azi a asistat cot la cot cu mine la un eveniment de tipul coincidentia oppositorum, cum l -as numi eu. Da, cred ca se aplica foarte bine si in PR . Ei bine, urmaream azi o ” title=”o”>o prezentare PPT care trata subiectul comunicarii interne, ca problema de PR . Un subiect care in zilele noastre sta pe buzele tuturor companiilor care se respecta, si o prezentatoare pe masura, Crenguta Rosu. Un speech impecabil, interactivitate, feedback, creativitate si critica constructiva, plus un exercitiu de tipul "ce ati face daca…?". Urmatoarea prezentare din meniu: un brief de la un post de radio, care si-a trimis "fata de la PR" sa ne explice ce si cum, alaturi de un domn foarte dubios, mimand simtul umorului. Cum se punea problema? Totul trebuia sa stea sub semnul "Let’ s ” title=”s”>s PR it “>it , fratilor, ca ratingul si profitul trebuie sa creasca!". De acord, nu poti face PR pe stomacul gol, dar nici fripturisti nu ne numim. Sfarsindu-si speech-ul farfuridian, domnul concluzioneaza ca PR-ul ajuta foarte mult atunci cand in Click sau in Libertatea (ziarul no. 1 in preferintele publicului-tinta) apare imaginea vedetei radio ducandu-se la piata dupa castraveti ori cand aceasta strica imaginea la Radio din "greseala" (eu as numi-o onestitate), spunand baliverne la 6 dimineata despre cutare sau cutare lucru "de imagine, dom’le". "Fata de la PR", cum ne-o prezenta "seful", aproba zambind fiecare cuvintel, trecand in revista, la final, vasta ei experienta de PR- ista , asigurandu-ne ca E “>e cool sa lucrezi la radio, ca nu vrem si noi, ca "intamplator" Au “>au un post liber… Challenging indeed, dar despre PR cine ne vorbeste?
   

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro